De 1 iunie, trezeste copilul din tine

de 1 iunie trezeste copilul din tine

In relatia parinti-copii, nu doar copiii invata de la noi, ci si noi de la ei… sau cel putin asa ar trebui.

Asa ca, astazi, de ziua copilului, pe langa clipele petrecute alaturi de copiii mei, am stat si am meditat la lucrurile pe care le faceam atat de bine, copil fiind si de care am uitat, atunci cand am devenit adult.

Din fericire, copiii mei imi reamintesc in fiecare zi, aceste lucruri de baza (precum perseverenta, creativitatea, increderea in fortele proprii etc.) care ii ajuta zi de zi sa reuseasca in ceea ce isi propun.

Si acestea ne ajuta si pe noi, ca oameni mari sa ne atingem obiectivele. De aceea este foarte important sa nu le dam uitarii.

Ce invat de o luna si ceva incoace, de la fetita mea cea mica ( Maria)?

Ca atunci cand vreau ceva, daca tip si ma agit suficient de tare, cu siguranta pana la urma o sa ma auda cineva.

Si chiar daca nu stiu sa vorbesc, daca nu ma opresc din tipat, persoana respectiva o sa continue sa caute solutii la problema pana cand… intr-un final o sa tac.

De ce nu mai facem asta dragii mei? Ne iesea atat de bine, atunci cand eram mici. Din rusine? Sau poate am uitat?

Daca avem un proiect in care avem incredere, daca avem o idee de afacere pe care ne dorim din tot sufletul sa o transformam in realitate, de ce nu tipam in gura mare pentru a ne face proiectul cunoscut?

Poate ca in felul acesta, vom gasi un investitor care crede in ideea noastra si este dispus sa ne ajute in schimbul unui procent din profit.

Ce am invatat de la fetita mea cea mare (Gabriela)?

De curand, ciresul nostru din fata casei s-a copt. Bucuria Gabrielei. Imediat cum au inceput ciresele sa se parguiasca n-a stat prea mult pe ganduri. S-a dus langa cires si a intins mana spre ele, semn ca vrea cirese.

I-am explicat ca, trebuie sa asteptam sa se coaca bine. Apoi le putem manca.

A renuntat? Binenteles ca… NU. Daca a vazut ca nu primeste ajutor de la mine s-a dus singura, si-a luat o caramida si s-a urcat pe ea pentru a culege primele cirese.

Odata ce le-a terminat pe acelea s-a oprit? Ei bine… nu. Mai voia. Insa nu mai ajungea la ele. Asa ca a gasit rapid o alta solutie. A luat un scaun si l-a pus sub cires pentru a ajunge la ciresele aflate mai sus.

Vazand-o pe ea, am vazut perseverenta in persoana.

Asa ca vin acum si te intreb:

Atunci cand pornim la drum, pentru atingerea unui obiectiv, de ce obisnuim sa ne oprim dupa primul sau al doilea obstacol intalnit?

De ce renuntam la visul nostru de a avea propria afacere, dupa ce terminam studiile si ne resemnam cu statutul de angajat? Pentru ca asa ne-au educat parintii nostri? Pentru ca nu avem incredere in fortele proprii?

A fi adult nu este egal cu a te resemna. Nu este egal cu a renunta sa lupti pentru visele tale. Chiar dimpotriva.

Uneori, atunci cand eram copii si impartaseam un vis celor maturi, acestia zambeau neincrezatori, gandindu-se ca, ceea ce ne dorim este imposibil. Ei bine, acum a venit momentul sa demonstram de ce suntem in stare.

Si scriind aceste randuri imi vine in minte un citat care spune ceva de genul… Nu exista oameni care esueaza. Exista doar oameni care nu sunt suficient de perseverenti.

Unde ne este creativitatea? De ce daca prima solutie la o problema se dovedeste a nu fi buna, renuntam sa cautam alte solutii?

Simplul fapt ca imi aude glasul, o face pe Maria sa zambeasca. Gabriela se bucura de fiecare floricica pe care o gaseste pe marginea drumului.

Dar tu… tu cand te-ai bucurat ultima oara pentru simplul fapt ca o raza de soare iti mangaie chipul, ca…ciripitul pasarelelor iti desfata auzul, sau ai fost recunoscator ca poti vedea zorii unei noi zile?

In goana noastra dupa lucrurile materiale, dupa ceea ce nu avem dar ne dorim, uitam sa ne bucuram de ceea ce deja avem, de lucrurile simple care ne pot insenina viata chiar daca nu valoreaza mii de euro.

Pentru toate acestea si nu numai… iti propun ca, macar o data pe an, de 1 iunie, sa ne reamintim cum eram in copilarie. Si apoi sa stergem praful dupa acele abilitati pe care le aveam odata si sa le readucem in viata noastra.

De 1 iunie sa sarbatoresti copilul din tine. La Multi Ani!

——–

PS: Si acum ca ai ajuns la finalul articolului, iata ce ai de facut:

  1. Da LIKE si impartaseste acest articol si altor prieteni de pe site-urile de socializare unde ai cont.
  2. Lasa un comentariu in care sa-mi spui ce ai invatat tu de la copiii tai.