Esti pregatit sa mergi pana in panzele albe pentru a-ti atinge obiectivul?

In articolul de astazi vei descoperi diferenta dintre invinsi si invingatori; vei vedea ce fac diferit oamenii de succes.

Zilele trecute, in timp ce ii puneam cantecele pe calculator fetitei mele, mi-a atras atentia un videoclip care surprinde foarte bine procesul pe care il urmeaza oamenii care merg „pana in panzele albe” pentru a-si atinge obiectivele. Asa ca ti-l impartasesc si tie mai jos.

Este un cantecel in limba engleza. Insa chiar daca nu stii engleza, doar privind imaginile sunt sigura ca vei intelege mesajul transmis.

Practic, ce face micutul nostru paianjen? El si-a propus sa ajunga pe acoperisul casei si nu vrea sa se dea batut pana nu reuseste asta.

In prima lui tentativa, de a urca pe burlan, esueaza deoarece incepe sa ploua si apa il duce la vale si el ajunge din nou in gradina casei.

atingerea obiectivelorCe ar face majoritatea paianjenilor? Probabil ca si-ar cauta un loc in gradina unde sa se adaposteasca. Insa nu si paianjenul din povestea noastra. El vrea sa ajunga pe acoperisul casei si nu concepe sa renunte.

Asa ca ia o carte si citeste despre modalitatile prin care poate urca pe burlan pana pe acoperisul casei. Adica se instruieste. Vede ce alternative mai are la dispozitie si este gata sa incerce ceva nou.

Si culmea, cu varianta pe care o incearca a doua oara reuseste sa ajunga pe acoperisul casei.

Daca s-ar fi dat batut de prima oara, ar fi zis ca acel obiectiv este imposibil de atins si n-ar fi simtit gustul victoriei.

Si chiar daca ai spune ca, copiii sunt mici si nu stiu ei mare lucru, de regula atunci cand ei isi propun un obiectiv nu se lasa usor batuti. Nu inainte de a incerca diverse variante de a si-l atinge.

Un exemplu graitor

Haide sa-ti dau un exemplu. Mama se duce cu copilul la cumparaturi. Exact langa casa de marcat copilul vede o jucarie si o ia. „Ce frumoaaaasa e… Mami putem sa o luam si pe asta?” ( varianta de test)

Mama ii explica, ca acea masinuta nu se afla pe lista lor de cumparaturi. Au venit la magazin ca sa cumpere altceva.

Copilul nu se da batut. O priveste pe mama sa in ochi si ii spune „Haide  mami… te rog eu frumos. Te rog, te rog, teeee rooooog” (varianta amabila)

Mama ii explica, faptul ca, daca ar lua si masinuta ar trebui sa renunte la un aliment pe care il au in cos pentru ca nu mai au bani si pentru masinuta.

Dar copilul renunta? Nu. Lui nu ii pasa de ce are mama lui in cos. El nu se poate juca, cu ce e in cos acum. Lui ii trebuie masina si gata. Asa ca incepe…

Ochii i se umplu incet incet de lacrimi. Incepe sa planga zgomotos si sa urle la mama lui ca vrea jucaria si apoi scoate si ultima arma la iveala. Incepe sa se tavaleasca pe jos, dand din maini si din picioare, sub privirele vanzatoarei si ai celorlalti clienti din magazin. (varianta agresiva)

Saraca mama… ce sa faca? Se simte rusinata vazand ca toata lumea isi indreptase privirea inspre micul circ iscat de fiul sau. Dar copilului nu ii pasa, el isi continua mai departe scena. Nu ii pasa de ce zic oamenii sau de faptul ca mama lui are sau nu cu ce sa i-o cumpere. El vrea masinuta si pace.

Mama incearca sa il imbuneze, explicandu-i din nou ca nu are cu ce, dar vazand ca nu are sorti de izbanda, renunta la un aliment din cos si ii cumpara masinuta fiului ei drag, pentru a pune capat circului iscat.

Cine iese castigat din toata aceasta intamplare? Copilul desigur. Daca el s-ar fi dat batut din prima incercare ar fi plecat fara jucaria dorita acasa. Insa a facut asta? A plecat capul in jos si a acceptat situatia respectiva? Nu, nici vorba.

El a mai incercat. Nici a doua oara nu a reusit. S-a dat batut de data aceasta? Binenteles ca NU. A mai incercat si a treia oara. Si iata ca de data aceasta… a fost cu noroc 🙂

Tu ai un raspuns la aceste intrebari?

De ce incetam sa fim perseverenti atunci cand crestem? De ce abandonam drumul pe care mergem de fiecare data cand ne lovim de un obstacol? De ce nu suntem deschisi sa incercam si alte variante, inainte de a imbratisa ideea ca am esuat?

De ce cautam intotdeauna variantele mai simple in detrimentul celor care ne aduc intr-adevar rezultatele dorite? De ce ne e teama sa iesim din zona de confort si sa facem tot ce e omeneste posibil pentru a reusi?

Sa fie vorba de cei 7 ani de-acasa? Educatia din scoala? sau Experientele prin care am trecut? Ce anume ne-a invatat sa ne omoram visele inca din fasa si sa renuntam ori de cate ori intampinam vreo dificultate si sa ne retragem in banca noastra?

Tu ce raspuns ai la aceste intrebari? Lasa un comentariu mai jos si desigur DA LIKE apasand pe butoanele de mai jos daca ti-a placut acest articol.